Page 52 - romana_VI

U2 Lectură

și părea un băiat vesel, pentru că un mic zâmbet îi Latina
juca în colțul buzelor și în ochi. Părul lui avea exact Turca
aceeași culoare ca al meu, aproape negru, și îi intra Legile Imperiului Otoman
mereu în ochi, silindu-l să-și treacă din când în când Geografia
două degete de-a lungul frunții, chiar pe deasupra Strategia
sprâncenelor. Gestul părea un fel de salut misterios și Îl priveam ridicând câte un deget pentru fiecare ma-
îl făcea să pară mai matur. Pe obrazul drept avea un terie și îl auzeam din ce în ce mai slab. Un gând stârnit
semn, o mică pată mai închisă la culoare decât restul de cuvintele lui nu-mi dădea pace. Fusese suficient ca
feței, iar privirile mele au fost imediat atrase de ea. noul meu prieten să citească despre mine, ca să ne
— Sari sau ce faci acolo? mă întrebă băiatul. Hai să întâlnim. Să ne întâlnim cu adevărat, să vorbim unul
ne jucăm. cu altul, să ne cunoaștem. Mă întrebam până unde,
În afara lui, totul în jur rămăsese suspendat în în timp și în spațiu, poți călători doar citind o carte?

așteptare, ca și cum lumea noastră fusese prinsă Câți prieteni noi îți poți face, câți copii poți cunoaște?
într-un glob de cristal. Tot ce puteam să fac era numai Aveam răspunsurile, ele mi se iviseră în minte aproa-
să mă legăn ușor pe pervazul ferestrei. La o palmă de pe odată cu întrebările, numai că descoperirea mi se
mine, urmăritorul meu clipea din când în când. Mi-aș părea atât de mare, încât preferam să nu le formulez
fi dorit să sar. încă în cuvinte, simțeam nevoia unui mic răgaz ca să
— Nu pot încă, i-am răspuns ciudatului meu prie- mă obișnuiesc cu revelația.
ten.
— Cum adică nu poți încă? Nu e niciun metru, sari!
a spus el, lovind cu piciorul o piatră care se rostogoli
printre tufele de hortensii.
— Deocamdată trebuie să aștept.
— Bine, spuse băiatul și, vârându-și mâinile în bu-
zunare, se sprijini cu spatele de un măslin. O să aș-
tept și eu cu tine. Unde o să te duci după ce terminăm
de așteptat?
— Nu știu încă.
— Asta-i culmea! a zis și m-a privit ca și cum s-ar fi Osman Hamdy Bey – „Tânăr emir studiind“
aflat la capătul răbdării din cauza răspunsurilor mele.
Trebuie să-mi vorbești un pic mai clar, dacă vrei să Poți călători până acolo unde ajung cărțile. Cu o car-
fim prieteni. te care vorbește despre stele, călătorești până la ele,
— Nu știu încă pentru că scriitoarea a lăsat fraza ne- iar cu una care vorbește despre întâmplări petrecute
terminată și s-a dus să-și facă un ceai de tei, am zis. în urmă cu o mie de ani, poți merge acolo, în trecut, ca
— A, mama! a zâmbit larg băiatul. să vezi cu ochii tăi totul. Puteam trăi câte vieți voiam,
A fost rândul meu să-l privesc cu ochii măriți de aceasta era descoperirea care mă făcuse să nu mai
uimire. Mama lui scria povestea mea? Mama lui ne aud ce spune băiatul din curte.
lăsase pe toți încremeniți aici, așteptând-o nemișcați Ba mai mult decât atât, puteam face asta chiar aici,
să se întoarcă și să scrie mai departe? la curtea sultanului. Din clipa în care aveam să des-
— Dar tu cum ai ajuns aici, la curtea sultanului? chid una dintre cărți, încetam să mai fiu prizonier. Iar
l-am întrebat eu. noul meu prieten putea oricând să-mi facă o vizită,
— Am citit ce a scris mama până acum. Știu că te citind în continuare.
cheamă Vlad și, atunci când vei fi mare, vei fi voievo- Chiar în timp ce enumera materiile pe care urma să
dul Vlad Țepeș. Bunicul tău a fost Mircea cel Bătrân. le învăț, băiatul s-a topit ca un fum. Nu i-am mai auzit
Știu că sultanul a adus profesori cu care înveți: ultimele cuvinte. În aer a rămas numai mirosul vag
Geometria al hortensiilor. Mâna mi s-a dezlipit de tocul ferestrei
50