Page 51 - romana_VI

Lectură U2

Text de bază
Prizonier la doisprezece ani

de Simona Antonescu
Paznicul meu mă urmărea pe coridoarele palatului, paznicul meu mai avea numai un singur pas și mă
apropiindu-se din ce în ce mai mult. Era un oștean ajungea. Nu aveam să izbutesc nici de data aceasta.
înalt și avea cei mai lați umeri pe care îi văzusem vre- Nu aveam să ajung acasă la mama, la tata.
odată. Purta un coif ascuțit cu o mică semilună chiar Numele meu este Vlad și sunt fiul voievodului Țării
1
în vârf, iar la brâu îi atârnau două teci : una pentru Românești. În urmă cu numai câteva zile am împlinit
iatagan , alta pentru pumnal . Nu-i putusem vedea doisprezece ani. Tot atunci am fost cerut ca ostatic
3
2
4
decât ochii negri, foarte apropiați și nasul mare și în- de sultan, care dorește să mă țină la curtea lui, ca ga-
covoiat. Avea un chip fioros. ranție că tatăl meu nu se va ridica împotriva Impe-
Alergam cât puteam de repede. Coteam des ba la riului Otoman. De când am ajuns aici, am încercat să
dreapta, ba la stânga, încercând să-l derutez. Părul de evadez în fiecare zi.
pe frunte îmi transpirase din cauza efortului și îmi in- În fața mea, la capătul coridorului am văzut o fe-
tra în ochi, dar nu aveam vreme să-mi aranjez pieptă- reastră deschisă. O rază de soare pătrundea de afară,
nătura tocmai acum. Simțeam că orice gest aș fi făcut desenând un cerc de lumină pe podeaua din piatră.
în plus, mi-ar fi încetinit fuga. Urmăritorul meu întinse mâna spre mine. Era atât de
Cu sulița mai înaltă decât el în mână, cu cealaltă aproape, încât îi simțeam mirosul de metal al degete-
mână sprijinită pe mânerul iataganului de la brâu, lor care stătuseră până atunci pe iatagan. Întotdeau-
na mi se păruse foarte ciudat cum, tocmai în astfel
de momente în care te-ai aștepta să nu mai vezi ni-
mic, mintea înregistrează toate detaliile din jur. Eram
conștient de pereții acoperiți cu ceramică smălțuită
închipuind grădini minunate, cu flori necunoscute și
copaci plini de păsări în toate culorile curcubeului. Pe
unul dintre pereți fusese săpată o mică fântână. Bazi-
nul din marmură avea un mozaic cu pești neobișnu-
iți, care păreau adevărați sub luciul vălurit al apei. Cu
ultimele puteri, m-am prins de marginile ferestrei și
dintr-o săritură am fost sus, pe pervaz.
Apoi, deodată, totul a încremenit. Paznicul cu mâna
întinsă, cât pe ce să mă atingă, eu cocoțat pe pervazul
de piatră al ferestrei, chiar și un pescăruș care trecea
întâmplător s-a oprit din zbor, rămânând nemișcat pe
cerul senin.
— Ce se întâmplă? am auzit o voce venind din
curtea palatului.
Un băiat de vârsta mea stătea în mijlocul grădinii
cu iarbă și flori a sultanului, privind spre mine. Avea
Rudolf Ernst – Paznic în picioare cele mai ciudate haine pe care le văzusem vreodată,
niște pantaloni retezați deasupra genunchilor și o tu-

1 teacă, teci (s.f.) – învelișuri, apărătoare în care se păs- nică fără nasturi, din cea mai moale și subțire pân-
trează obiecte ascuțite sau tăioase ză, fără mâneci. Emana un aer sigur pe el, încrezător,
2 iatagan (s.n.) – sabie turcească cu lama curbă și lată, cu
două tăișuri 4 ostatic (s.m.) – persoană răpită și sechestrată în vederea
3 pumnal (s.n.) – cuțit scurt, cu vârf ascuțit obținerii unor recompense bănești sau revendicări politice
49