Page 61 - romana_VI
P. 61

Lectură      U2




                                                              Dănuț clipi, zâmbind. Sfoara curgea drept spre cer.
                                                            Zmeul se înălță deasupra satului, mai sus decât dealu-
                                                            rile, decât soarele, decât rândunelele. Copiii îl căutau cu
                                                            mâna streașină la ochi, cu degetul celeilalte întins.
                                                              — Uite-l, mă! izbucni un băiețel.
                                                              — Taci, măi! se răsti la el altul.
                                                              — Ci, măi? Ci?
                                                              — Sss! se-ncruntară ceilalți.
          — Lasă, boierule, că ți-l muștruluiesc  eu, îl liniști unul   În tăcerea din nou limpezită, cerul torcea înăbușit.
                                           8
        din țărani, ștergându-i straiele de colb  cu bătăi delicate,   Dănuț pipăi sfoara ca pe tăișul unei săbii, cu vârful
                                          9
        ca pe un patrafir .                                 vârfului degetelor.
                       10
          — Vezi! Vezi! Dacă nu i-ați întins coada, suspină între-  — Apucă zdravăn, boierule, că țin și eu...
        tăiat Dănuț, abia stăpânindu-și lacrimile.            — Mai lasă-l bădie!... Nu-l da jos, boierule! se rugară în
          — Ia să vezi, boierule, numai să-l iei cu binișorul,   cor copiii, când la țăran, când la Dănuț.
        ș-ăl vezi că pornește! Așa-i și calu' nărăvaș!... Ia te uită   — Eu zic să-l ducem în ogradă și să-l legăm.
        mata!... Ș-ăl tragi... ș-ăl încerci, ș-ăl mai lași slobod... și   — Sigur! Sigur! jubilă Dănuț, mai-mai să sară de gâtul
        iar tragi hățu'... Ian auzi!...                     mântuitorului.
        8   a muștrului (v.) – a struni, a instrui            În frunte cu Dănuț, alaiul mărunților călăuzi până la
        9   colb (s.n.) – praf                              poarta ogrăzii pasul înalt al zmeului... Ograda se umplu
        10   patrafir (s.n.) – haină bisericească           de zarvă: cânii hămăiau, slugile răsăreau din toate părțile.



              EXPLOREAZĂ, APLICĂ și INTERPRETEAZĂ

        1. Desenează pe caiet un romb, asemănător celui de mai jos.
           Scrie, în fiecare dintre zonele rombului                             O idee reținută  Ce ți-a
                                                                                              plăcut
           o impresie după prima lectură:
                                                                               De ce ți-a amintit  O nelămurire
        2. Selectează din text și transcrie fragmentele care sugerează:
           • atitudinea respectuoasă a țăranilor față de fiul boierului;
           • mândria și superioritatea lui Dănuț;
           • gestul de consolare, din partea țăranilor, față de copil;
           • bucuria copiilor, provocată de zmeul care și-a luat zborul.

        3. Formulează o idee principală și trei idei secundare ale fragmentului final din text, care începe cu propoziția
           „Dănuț clipi, zâmbind“.

             4. Joc de rol. Preia rolul profesorului și explică colegilor care este diferența dintre:
             • planul de idei și momentele subiectului;
             • planul simplu și planul dezvoltat de idei.

        5. Identifică momentele subiectului și asociază-le cu câte una dintre imaginile de mai jos. Ordonează imagi-
           nile corespunzătoare fiecărui moment al subiectului.







                          1                   2                    3                   4                   5

                                                                                                            59
   56   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66