Page 63 - romana_VI
P. 63

Redactare        U2




        Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă


                PREGĂTEȘTE-TE

          • Citește fragmentul de mai jos, decupat din Băieții din strada Pál de Molnár Ferenc :
                                                                                        1
          Deodată se auziră cele patru bătăi reglementare     Csele îi trase un șuierat a pagubă:
        în poarta maidanului. Nemecsek răsuflă ușurat.        — Cum, steagul?
        Era semnalul băieților din strada Pál. Se repezi la   — Da!
        poarta zăvorâtă și o deschise. Venise Boka cu Csele   Cei patru o luară la goană într-acolo [...] Numai Boka
        și Geréb. [...]                                     își păstră sângele rece. Îi spuse lui Csele:
          — Salut, îi răspunseră ei. Ce mai e nou?            — Roag-o pe sora ta să facă până mâine alt steag.
          Nemecsek începu să facă semne dezordonate cu        — Da, dar vezi, răspunse Csele, nu mai are pânză
        mâinile. Ar fi vrut să spună totul dintr-o răsuflare.   verde. Roșie a mai rămas, dar verde nu.
          — Îngrozitor! izbucni el.                           Boka nu renunță:
          — Ce?                                               — Albă are?
          — Teribil! N-o să mă credeți!...                    — Are!
          — Dar despre ce vorbești?                           — Atunci să facă un steag roșu-alb. De azi înainte,
          — Áts Feri a fost aici!                           culorile noastre vor fi roșu-alb.
          Acum veni rândul celorlalți trei să se neliniștească.   Nu se împotrivi nimeni. Geréb strigă la Nemecsek:
        Deveniră deodată serioși.                             — Soldat!
          — Nu-i adevărat, spuse Geréb.                       — Ordonați!
          Nemecsek își duse o mână la piept:                  − Până mâine, legile noastre să fie modificate. Să
          — Jur!                                            scrii că de acum încolo culorile noastre nu mai sunt
          — Nu jura, îl opri Boka. Și ca să dea mai multă greu-  roșu-verde, ci roșu-alb.
        tate vorbelor sale, ordonă: Drepți!                   — Am înțeles, domnule locotenent!
          Nemecsek bătu din călcâie. Boka făcu un pas spre el:  Geréb se adresă apoi îngăduitor micului soldat, ce
          — Spune-mi în amănunt ce-ai văzut.                încremenise în poziția de drepți:
          — Când am intrat printre stive, câinele lătra. M-am   — Pe loc repaus!
        luat după el. Dinspre citadela de la mijloc se auzea   Blondul cel mititel se conformă. Apoi băieții se ur-
        ceva trosnind. M-am urcat pe lemne și l-am văzut pe  cară pe „cetățuie” ca să constate cum a smuls steagul
        Áts Feri stând acolo, cu cămașa lui cea roșie.      Áts Feri.
          — Era sus? Pe citadelă?                           1   Numele scriitorului maghiar se pronunță „ferenț“. În text
          — Da! răspunse Nemecsek, care era gata să se jure   există și alte nume maghiare, a căror pronunție diferă de
        iarăși; apucase chiar să-și ducă mâna la inimă, dar,   scriere: Nemecsek (pronunțat „nemecec“), Csele (pronun-
        văzând străfulgerarea din privirea lui Boka, se opri,   țat „cele“), Geréb (pronunțat „ghe-reib“), Áts (pronunțat
        apoi adăugă: Și a luat și steagul!                  monosilabic „aci“).

               EXPLOREAZĂ
        1. Transcrie o replică prin care se marchează deschiderea dialogului.
                                                                                       Dialogul conține:
        2. Menționează participanții la dialog.                                  a) o secvență de deschidere
        3. Prezintă, în trei-patru enunțuri,, subiectul discuției dintre băieți.   b) schimbul de replici
        4. Selectează din text formula prin care se închide dialogul dintre copii.   c) o secvență de închidere
        5. Nemecsek trebuie să consemneze într-un jurnal ce hotărâri a luat Boka în   Deschiderea și închiderea se re-
          legătură cu noul steag. Să-l ajutăm! Identifică secvența de dialog în care   alizează, de regulă, prin saluturi.
          se poartă această discuție.
                                                                                                            61
   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67   68