Page 105 - romana_VI
P. 105

Redactare        U3



        Rezumatul scris



              PREGĂTEȘTE‑TE
                                        Rezumatul cuprinde relatarea pe scurt a          .
          • Jocul investigatorilor.
          Ajungi în clasă și găsești tabla   Cuprinde planul        de idei, la care adaugă informații semnificative.
        ștearsă parțial. Află ce era scris,   Succesiunea acțiunilor respectă       din text.
        completând pe caiet locurile    Se folosește doar persoana          .
        șterse cu informații pe care le‑ai     Acțiunile se exprimă prin verbe la       .
        învățat deja:

              EXPLOREAZĂ
        1. Citește cu atenție fragmentul din Hronicul și cântecul vâstelor de Lucian Blaga:

          Câteodată Tata, cu sufletul ridicat de subsuori ca   Când se făcuse pe la amiază, ne așezarăm, Tata
        de‑un senin capriciu, își aducea aminte de treburile gos‑  și cu mine, în umbra unor pruni, la capătul viei.
        podăriei, de lucrările câmpului, de semănat, de cosit, de  Îmbucarăm  cu poftă din cele ce ne puse Mama în
                                                                       2
        seceriș, de viitorul cules al viilor. Îi plăcea să mă ia cu  traistă. Tata se întinse apoi și adormi. Stam și eu, în‑
        el, mai ales când trebuia să supravegheze felul muncii  tins alături, dar somnul nu‑mi trimitea nicio adiere.
        și sporul lucrătorilor plătiți cu ziua. Într‑o dimineață de  Auzeam depărtișor, peste vii – un cuc. Cânta: „cu‑cu!
        primăvară – lumea părea o explozie de lumină – am  cu‑cu!“ Și după câteva clipe se auzea ca scăpat de sub
        plecat amândoi la viile de pe Coastă, unde aveam „oa‑  surdină, cucul – în altă parte: „cu‑cu! cu‑cu!“ Era ace‑
        meni și muieri“ la „sapă“. Ne‑am îngrijit să luăm cu noi  lași. Se apropia: „cu‑cu! cu‑cu!“. Da, era limpede: se
        și merinde , într‑o traistă, căci aveam de gând să stăm la  apropia. Urmăream cu respirația tăiată cântecul înfri‑
                  1
        vie până pe seară. Iarba era înaltă și plină de rouă. Cât a  coșătoarei paseri, ce putea să‑mi reteze creșterea în
        ținut calea până sub poalele coastei, se vedea ici și colo,  lungul drumului și să mă lase pitic în calea vieții. Din
        atârnând pe firele de iarbă, câte‑un nod de lichid spu‑  pom în pom, cucul venea adus de gândul rău. Acum îi
        mos, alb, ca un scuipat. „Ce‑i asta?“ întreb eu pe Tata.  deslușeam și zborul. Inima îmi tropotea  pe drumul,
                                                                                                  3
        „Asta‑i scuipatul cucului!“ zice Tata. „Păi, cucu’ scuipă?“  fără apropieri și fără depărtări, al sângelui. Apoi un
        întreb eu mirat. „De ce n‑ar scuipa, răspunde Tata, când  trosnet de crengi uscate chiar deasupra noastră. Și
        n‑are altceva de făcut? Cucul cântă și scuipă... Ca feciorii  dintr‑o dată: „cu‑cu! cu‑cu!“ Tocmai în pomul nostru.
        care n‑au de lucru... Uneori scuipă după copii, iar cei  Cu un țipăt sălbatic de spaimă, mă aruncai peste Tata:
        de‑i nimerește nu mai cresc!“ Atâta‑mi trebui. Era o zi  „Dezmetecește‑te, Tată, că mă scuipă cucu'!“. Tata se
        ușoară, cald învăluitoare, strălucitoare, cu soarele cât  trezi zguduit de strigătul și de cutremurul meu. „Ce‑i
        zarea. Dar ce folos și pentru cine, dacă ziua aceea era  cu tine?“, mă întrebă, căutând să se descurce din
        plină de cuci ce zburau prin vii și peste crânguri, peste  mreaja somnului. Apoi, cuprinzând situația, izbucni
        câmp și prin desișuri, parc‑ar fi voit să‑ncurce cu zborul  în hohote de râs. „Bine, dragu’ Tatii, tu crezuși toate
        lor însuși firul sorții între răsărit și apus. Ajunși la vie,  poveștile ce ți le spusei? Astea au fost pentru copiii
        izbutii să alung din cuget, pentru un ceas–două, aceas‑  proști din vale, nu pentru copiii deștepți din deal!“ 
        tă grijă, ce sta la pândă în pragul inimii.         2   a îmbuca (vb.) – a mânca
        1   merinde (s.f.) – mâncare                        3   a tropoti (vb.) – a tropăi, aici, a bate zgomotos

        2. Scrie sensurile potrivite în text ale secvențelor de mai jos:
          a) „cu sufletul ridicat de subsuori ca de‑un senin capriciu“      e) „izbutii să alung din cuget“
          b) „lumea părea o explozie de lumină“                          f) „putea să‑mi reteze creșterea“
          c) „aveam «oameni și muieri» la «sap㻓                        g) „deslușeam“
          d) „firul sorții“                                              h) „dezmetecește‑te“
                                                                                                           103
   100   101   102   103   104   105   106   107   108   109   110