Page 102 - romana_VI
P. 102
U3 Lectură
Text secundar Omul de zăpadă
de Cezar Petrescu
PREGĂTEȘTE‑TE Pe urmă au venit zilele babelor din luna lui martie,
1. Ascultați pe YouTube un fragment din concertul cu vreme schimbătoare și amestecată. Se stârneau vi‑
fornițe , o dădea pe lapoviță , apoi pe moină , se înse‑
7
6
5
Primăvara, al compozitorului Antonio Vivaldi. Nu‑ nina peste un ceas și peste altul năpădeau pe cer nori
miți sentimentele pe care le transmite această lu‑ negri, învolburați de vânt. Într‑o duminică a încer‑
crare. Asociați muzica ascultată cu imagini pe care cat să ningă iarăși cu nădejde. Potopeau fulgii mari
să le descrieți.
și moi, fluturând ca în dimineața cea dintâi a iernii,
Cezar Petrescu, cunoscutul autor al romanului când Gina a tras perdelele la o parte și a rămas înmăr‑
Fram, ursul polar, propune povestea înduioșătoare murită de feerica priveliște de afară.
a unor copii care își doresc mai mult decât orice să Alb, alb, numai alb. Tot alb, toate albe. Din nou se
ningă. După ce se așterne zăpada, un băiat străin îl primenise orașul întreg sub straiul pufos de ninsoare.
construiește pe Zavaidoc, un om de zăpadă cu puteri Cum crezi că vor reacționa copiii la zăpada căzută
supranaturale. Faptele sale bune îi fac pe toți locuitorii pe neașteptate?
mai buni și mai fericiți, până apare primăvara. Cum le va schimba ninsoarea starea de spirit?
2. Citește textul pe fragmente și răspunde pe caiet la C. Au dat fuga cu mic și mare în grădină, unde tabăra
fiecare din întrebările marcate cu albastru.
s‑a împlinit de îndată la număr, fără o singură lipsă la
A. În cea din urmă săptămână a lui februarie, au apel. Înfloriseră iarăși alte cununi dalbe de nea în ra‑
prins să picure streșinile. Iarna nu mai avea tărie. muri. Zavaidoc își pusese pe umeri mantia sclipitoare,
Ziua era mai lungă. Mai jilave , vânturile. Mai răz‑ cu pietre scumpe de zile mari. De jur împrejur zăpada
1
leți , fulgii. era proaspătă, fragedă, de un alb care le lua văzul.
2
Zăpada cea albă și afânată a străzilor s‑a prefăcut
într‑o plămadă murdară și slută, zoioasă, mozolită
3
de pași, de copite, de roți. [...]
Numai nămeții din grădina publică se mai păstrau
4
încă de‑o albă și curată lumină. Și numai Zavaidoc,
omul de zăpadă al copiilor, stătea încă neclintit de stra‑
jă la locul său, sub bolta de crengi care începea să‑și
scuture florile dalbe de nea. Poate că mai slăbise. Parcă
se mai încovoiase de umeri. Îmbătrânea. Se gârbovea.
Tabăra lui Bârzu, Măgârdici, Dănuț și Bobiță, se înfi‑
ința la joaca din fiecare zi. Dar cu mai puțină însufleți‑
re. Cu glasuri mai ostenite. Cu unele lipsuri la număr.
Se făcea tăcere deodată, fără pricină.
De ce copiii veneau în grădina publică mai puțini la nu‑
măr și mai osteniți? Care crezi că este cauza tăcerii lor?
B. Fără pricină, toți se opreau din joacă și din vorbă,
din râs. Se uitau îngândurați! În gol. Trecea o presim‑
țire mâhnită a sfârșiturilor. Mariana Mihuț, Iarna
1 jilav (adj.) – umed, pătruns de umezeală 5 viforniță (s.f.) – vânt puternic, cu ninsoare
2 răzleț (adj.) – rar, care rătăcește din loc în loc 6 lapoviță (s.f.) – ploaie amestecată cu zăpadă
3 mozolit (adj.) – (aici) murdar, frământat, călcat 7 moină (s.f.) – timp mai călduros și umed, care însoțește
4 nămete (s.n.) – grămadă de zăpadă dezghețurile
100