Page 37 - romana_VI

Limba română U1

Omonime. Cuvinte polisemantice

EXPLOREAZĂ
1. Asociază enunțurile următoare cu imaginea potrivită și explică diferența de sens dintre cuvintele scrise
italic. Precizează ce parte de vorbire este fiecare.
a) A fost odată un împărat mare, mare... c) Într-o zi veni la împărat o babă (...) ca tine de mică...
b) Abia aștept să merg la mare! d) Din mină se extrage mică.

1 2 3 4

2. Explică sensul cuvântului marcat în fiecare enunț. Notează apoi forma de plural a cuvântului. Ce observi?
a) Stătea cu capul în poala bunicii.
b) Capul bandei de hoți a fost prins.
c) Capul Bunei Speranțe este o destinație din Africa de Sud.

3. Identifică, în enunțurile următoare, cuvintele care se scriu identic, dar care se pronunță diferit:
a) — Copii, vă rog să vă faceți copii după proiecte înainte de a le preda!
b) Umbrele de pe sol provin de la niște umbrele deschise, lăsate la uscat după ploaie.

REȚINE

Omonimele sunt cuvinte cu formă identică și cu sens complet diferit.
Omonimele sunt de trei tipuri: lexicale, lexico-gramaticale și gramaticale .
1. Omonimele lexicale sunt aceeași parte de vorbire și se împart, în funcție de numărul formelor care coincid, în:
a) omonime totale sunt identice la toate formele pe care le iau în comunicare: bancă – bănci.
Exemple: Banca din grădină este nouă. S-a deschis o nouă bancă în cartier.
Spătarul băncilor este din lemn. Programul băncilor variază.
b) omonime parțiale nu sunt identice la toate formele pe care le iau în comunicare. De regulă, se diferențiază
prin formele de plural: corn – corni, coarne, cornuri .
Exemple: Niște corni înfloriseră la marginea pădurii. Cerbul avea coarne impresionante.
Aș cumpăra cornuri cu ciocolată de la patiserie.
2. Omonimele lexico-gramaticale sunt părți de vorbire diferite (o singură formă a acestor cuvinte coincide).
Exemplu: Am cumpărat sare. Maria sare coarda.
3. Omonimele gramaticale sau morfologice sunt forme flexionare ale aceluiași cuvânt.
Exemplu: (el) aleargă / (ei) aleargă (indicativ, prezent), aleargă! (imperativ)
Cuvintele care se pronunță la fel, fără a se scrie la fel, se numesc omofone.
Exemplu: Ea (pronunțat „ia”) vine acasă. / Ia din acest tort, e minunat!
Cuvintele care se scriu la fel, fără a se pronunța la fel, se numesc omografe.
Exemplu: Această casă este mobilă. Cumpăr o mobilă nouă.

35