Page 24 - romana_VI

U1 Lectură

Text secundar
Ultima poveste

de Radu Tudoran

La căderea serii trecuse huruind pe pod cantonului, sforăind.
un tren de marfă și acum se lăsase liniș- — Dacă știți – urmă cantonierul – să vă spun ce mi
te de-a lungul văii, de se auzeau numai s-a-ntâmplat atunci...
apele Gârieimari clipocind adormite Și în așa fel rostea el aceste cuvinte, încât auzindu-l,
pe prund. Iar Cazimir, cantonierul , micii ascultători uitau că în ziua aceea povestitorul
1
chircit lângă vatră, cu o oală mare pe nu plecase nicăieri de la canton și deci nu putuse să i
genunchi, scotea din ea, cu linguroiul, se întâmple nimic, decât poate prin somn. [...]
fagure dulce de miere, și le întindea — Era pe la ceasurile trei după prânz – povestea în-
pe rând celor patru oaspeți ai săi, tre timp cantonierul – și eu coboram pe potecă zorit,
povestindu-le pățania cu ursul, de cu zimbilul în mână, prin aluniș, când deodată, aud
4
2
pe urma căreia se îndulceau ei acum. din desișuri glas jalnic, gemând: mor-mor, mor-mor!
Oaspeții erau făpturi omenești de vârstă fragedă, Ia te uită, îmi zic, ăsta nu-i glas de creștin, e glas de
patru copii, dintre care trei îl ascultau cu gurile căsca- urs. Și mă opresc pe potecă, să cercetez ce-o fi...
te, cu ochii lucind în lumina flăcărilor de pe vatră, tre- Aici povestitorul zăbovi câteva clipe și iar se uită la
murând încetișor și clănțănind uneori din dinții în- fiecare dintre ascultători, de data asta cuprinzându-l
cleiați în fagure, fiindcă, deși istoria nu se putea numi și pe al patrulea în priviri, dându-le timp să se pătrun-
fioroasă, glasul tainic și ciudat al cantonierului făcea dă și să se minuneze de îndrăzneala lui: păi cum? – să
mai tainică și mai ciudată clipa înnoptării și liniștea auzi ursul lângă tine și în loc să rupi pământul de
întinsă pe vale, în sus. fugă la vale, tu să stai locului așteptând în drum? [...]
Al patrulea, oaspete nou la canton, se ținea mai de Și cantonierul, cu glasul mai tainic, mai ciudat, își
o parte, cu un zâmbet de neîncredere pe față, fiind, reluă povestirea lui:
prin vârstă și învățătură, trecut de timpul când crezi — Haide, ursule, arată-te în drum! strig. Dar în de-
3
cu ușurință în asemenea născociri . sișuri, nicio mișcare – numai glasul jalnic, gemând:
Dar, până una alta, povestitorul nu băgase de sea- mor-mor, mor-mor! Cobor eu de-a latul, pe râpă, dau
mă neîncrederea lui, de aceea își spunea năzdrăvă- tufișurile în lături, și ce să vezi? – un urs mare cât ușa
nia, încredințat că toți ascultătorii sunt la fel de uluiți: asta, dacă nu de două ori pe-atât, întins pe frunziș,
— Voi știți când am fost deunăzi la Curmătură, sus, cu laba umflată și țeapănă butuc. Se uita dihania la
să iau brânză de la ciobani... Ia să vedem când s-a mine, cu ochii lăcrămând – și numai că nu mă ruga,
întâmplat asta... luni, marți, joi, aha, vinerea trecu- cu glas de om: „Dă-mi o mână de ajutor, pane Cazimi-
5
tă... Știți? re, că mă prăpădesc!“
Sfârșind întrebarea, rămase nemișcat, cu lingu- Cu aceste cuvinte glasul povestitorului slăbi, făcân-
roiul în mână și se uită stăruitor la primii trei copii, du-se dubios, iar ochii i se aburiră, încât copiii, uitând
cunoscuți de mai demult, cătând să-i prindă pe toți teama de mai înainte, își simțiră inimile pătrunse de
într-o privire. Fiecare dintre ei se grăbi să răspun- o mare milă pentru bietul urs.
dă – știm – deși în glasul lor se simțea oarecare în- — Și tu ce-ai fi făcut? întrebă, cu sufletul la gură,
doială și nedumerire; vinerea trecută, după câte își Uță, cel mai mic dintre toți și deci cel mai plăpând la

aminteau, Cazimir dormise toată ziua, pe prispa inimă, deși nu tot așa la trup, deoarece, fiind mâncă-
cios, era rumen în obraji și grăsuț.
1 cantonier (s.m.) – persoană care are ca sarcină de a su- — Voi ce-ați fi făcut?
praveghea și de a întreține o șosea sau o cale ferată
2 pățanie (s.f.) – întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, 4 zimbil (s.n.) – (regional) coș împletit din papură sau din
neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva rogoz
3 născocire (s.f.) – invenție, scornire, minciună 5 pan (s.m.) – (aici) formă de adresare politicoasă
22