Page 24 - romana_VI
P. 24

U1        Lectură





            Text secundar
                                               Ultima poveste

                                                                                              de Radu Tudoran

                     La căderea serii trecuse huruind pe pod  cantonului, sforăind.
                    un tren de marfă și acum se lăsase liniș-  — Dacă știți – urmă cantonierul – să vă spun ce mi
                     te de-a lungul văii, de se auzeau numai  s-a-ntâmplat atunci...
                      apele Gârieimari  clipocind  adormite   Și în așa fel rostea el aceste cuvinte, încât auzindu-l,
                      pe prund.  Iar Cazimir, cantonierul ,  micii ascultători uitau că în ziua aceea povestitorul
                                                         1
                      chircit lângă vatră, cu o oală mare pe  nu plecase nicăieri de la canton și deci nu putuse să i
                       genunchi, scotea din ea, cu linguroiul,  se întâmple nimic, decât poate prin somn. [...]
                         fagure dulce de miere, și le întindea   — Era pe la ceasurile trei după prânz – povestea în-
                         pe rând celor patru oaspeți ai săi,  tre timp cantonierul – și eu coboram pe potecă zorit,
                         povestindu-le pățania  cu ursul, de  cu zimbilul  în mână, prin aluniș, când deodată, aud
                                                                       4
                                             2
        pe urma căreia se îndulceau ei acum.                din desișuri glas jalnic, gemând: mor-mor, mor-mor!
          Oaspeții  erau  făpturi  omenești  de  vârstă  fragedă,  Ia te uită, îmi zic, ăsta nu-i glas de creștin, e glas de
        patru copii, dintre care trei îl ascultau cu gurile căsca-  urs. Și mă opresc pe potecă, să cercetez ce-o fi...
        te, cu ochii lucind în lumina flăcărilor de pe vatră, tre-  Aici povestitorul zăbovi câteva clipe și iar se uită la
        murând încetișor și clănțănind uneori din dinții în-  fiecare dintre ascultători, de data asta cuprinzându-l
        cleiați în fagure, fiindcă, deși istoria nu se putea numi  și pe al patrulea în priviri, dându-le timp să se pătrun-
        fioroasă, glasul tainic și ciudat al cantonierului făcea  dă și să se minuneze de îndrăzneala lui: păi cum? – să
        mai tainică și mai ciudată clipa înnoptării și liniștea  auzi  ursul  lângă  tine  și  în  loc  să  rupi  pământul  de
        întinsă pe vale, în sus.                            fugă la vale, tu să stai locului așteptând în drum? [...]
          Al patrulea, oaspete nou la canton, se ținea mai de   Și cantonierul, cu glasul mai tainic, mai ciudat, își
        o parte, cu un zâmbet de neîncredere pe față, fiind,  reluă povestirea lui:
        prin vârstă și învățătură, trecut de timpul când crezi   — Haide, ursule, arată-te în drum! strig. Dar în de-
                                        3
        cu ușurință în asemenea născociri .                 sișuri, nicio mișcare – numai glasul jalnic, gemând:
          Dar, până una alta, povestitorul nu băgase de sea-  mor-mor, mor-mor! Cobor eu de-a latul, pe râpă, dau
        mă neîncrederea lui, de aceea își spunea năzdrăvă-  tufișurile în lături, și ce să vezi? – un urs mare cât ușa
        nia, încredințat că toți ascultătorii sunt la fel de uluiți:  asta, dacă nu de două ori pe-atât, întins pe frunziș,
          — Voi știți când am fost deunăzi la Curmătură, sus,  cu laba umflată și țeapănă butuc. Se uita dihania la
        să iau brânză de la ciobani... Ia să vedem când s-a  mine, cu ochii lăcrămând – și numai că nu mă ruga,
        întâmplat asta... luni, marți, joi, aha, vinerea trecu-  cu glas de om: „Dă-mi o mână de ajutor, pane  Cazimi-
                                                                                                      5
        tă... Știți?                                        re, că mă prăpădesc!“
          Sfârșind  întrebarea,  rămase  nemișcat, cu  lingu-  Cu aceste cuvinte glasul povestitorului slăbi, făcân-
        roiul în mână și se uită stăruitor la primii trei copii,  du-se dubios, iar ochii i se aburiră, încât copiii, uitând
        cunoscuți de mai demult, cătând să-i prindă pe toți  teama de mai înainte, își simțiră inimile pătrunse de
        într-o privire. Fiecare dintre ei se grăbi să răspun-  o mare milă pentru bietul urs.
        dă – știm – deși în glasul lor se simțea oarecare în-  — Și tu ce-ai fi făcut? întrebă, cu sufletul la gură,
        doială și nedumerire; vinerea trecută, după câte își  Uță, cel mai mic dintre toți și deci cel mai plăpând la

        aminteau, Cazimir dormise toată ziua, pe prispa  inimă, deși nu tot așa la trup, deoarece, fiind mâncă-
                                                            cios, era rumen în obraji și grăsuț.
        1   cantonier (s.m.) – persoană care are ca sarcină de a su-  — Voi ce-ați fi făcut?
        praveghea și de a întreține o șosea sau o cale ferată
        2   pățanie (s.f.) – întâmplare (neplăcută) ieșită din comun,   4   zimbil (s.n.) – (regional) coș împletit din papură sau din
        neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva  rogoz
        3   născocire (s.f.) – invenție, scornire, minciună  5   pan (s.m.) – (aici) formă de adresare politicoasă
        22
   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29