Page 213 - romana_VI

Limba română U6

7. Transcrie tabelul în caiet și grupează adverbe din textul de mai jos, în funcție de gradul de comparație.
Știa exact modul de desfășurare a evenimentelor pentru că avea un program pe care și-l stabilise foarte bine
ieri. Se va trezi foarte devreme poimâine și atunci va porni degrabă la drum. Presupunea că va merge la fel de
anevoie ca odinioară, poate chiar mai anevoie din cauza vremii. Afară era frig. Totuși, el nu înainta mai puțin
decât de obicei, întrucât mergea foarte aproape de potecă. Gândul că va ajunge înainte îl motiva puternic. Se
echipase cel mai puțin bine dintre toți, fiindcă uitase acasă un rucsac. Cu toate acestea, intuia cel mai bine că
avea șanse mari de a parcurge traseul mai rapid decât ceilalți.

pozitiv comparativ superlativ
de superioritate de egalitate de inferioritate relativ absolut
de superioritate de inferioritate de superioritate de inferioritate

8. Notează în caiet adverbele fără grade de comparație din textul de mai sus.

EXPLOREAZĂ

9. Transcrie în caiet propozițiile de mai jos și asociază fiecărui adverb subliniat întrebările corespunzătoare
pentru stabilirea funcțiilor sintactice:
a) Toți colegii s-au așezat aici. 1. Cum se deplasa?
b) Bunica se deplasa agale. 2. Când nu vine?
c) Nu vine curând. 3. Unde s-au așezat?

10. Numește funcțiile sintactice potrivite pentru întrebările de mai sus.

REȚINE
Adverbul poate îndeplini următoarele funcții sintactice:
• circumstanțial de mod (cum?): Bunica merge alene. Profesorul vorbește repede.
• circumstanțial de timp (când?): Alex ajunge mâine. Ina pleacă azi.
• circumstanțial de loc (unde?): Musafirii sunt înăuntru. Am pus cartea acolo.
Câteva adverbe care nu se pot folosi, de obicei, decât în anumite combinații, nu au funcție sintactică: cam, chiar,
mai, măcar, nu, numai, prea etc.
Exemplu: Știu doar o poezie.

APLICĂ

11. Stabilește funcția sintactică a adverbelor din versurile de mai jos:
„În cuibul de-argilă, subt streșini,
stau puii – ghirlandă
de capete. Hei, departe ei cată,
departe în landă. […]
Pe marginea cuibului
șase guri deodată
c-un pocnet corola-și deschid.
Astfel răsfrânge un zid
ecoul târziu al Genezei!”
(Lucian Blaga, Cuib de rândunică)

211