Page 10 - romana_VI

Recapitulare inițială

• Citește fragmentul de mai jos, selectat din Mătușa lui Nin de Marin Tarangul, și rezolvă sarcinile de lucru:

Numai Picuț rămăsese – ceilalți copii plecaseră din vocea ei cleoampă și s-a întins ca o plăcintă jos, pe
1
clasă, întrucât ziua de școală se sfârșise. marginea tablei.
Picuț s-a dus la tablă; a luat creta și din câteva linii, Nin a tras o spaimă bună. Simțise că i se face trupul
un rotogol și două punctișoare, a făcut cel mai sim- găurele, iar dacă ar fi avut și păr pe căpușorul lui nea-
plu și mai simpatic băiețel din câți fuseseră desenați tent s-ar fi zburlit de frică.
vreodată. Dar toate trec, așa că a trecut și spaima lui Nin, care
De fapt, Picuț l-a ținut minte după ce-l desenaseră a pornit-o vesel spre celălalt colț; aici creta stătea ca
firele de ploaie pe un geam și-acum, în prima zi cu o garderobieră; ca o garderobieră care așteaptă să
soare, l-a desenat pe tablă singur. împartă hainele atârnate în cuiere. Creta avea o voce
L-a privit puțin mirat. Era foarte mulțumit. L-a mai destul de plăcută, cu totul alta decât vocea cârpei.
privit o dată și a zbughit-o la el în bancă. Acolo s-a Când o auzeai vorbind, credeai că se fâstâcește. Dar
ascuns bine dedesubt, să nu fie văzut. Și era bine as- așa vorbea ea de mică, adică de când a fost creată cu
cuns! Oricine s-ar fi uitat de la tablă n-ar fi văzut pe vârful netocit.
nimeni în clasă. — Bine ai venit la mătușa ta!
Încetișor, prin fereastra clasei, a intrat o rază de soa- — Cu mine vorbiți? a întrebat-o Nin, oprindu-se mi-
re. Și s-a întâmplat tocmai ceea ce aștepta Picuț. Când rat în loc.
raza de soare, cea plimbăreață, a atins în fugă picio- — Sigur că da! Mai vezi pe cineva pe-aici?
rușul băiețelului de pe tablă, acesta a tresărit, parcă Nin s-a uitat împrejur pe tablă, apoi prin clasă și i
trezit din somn. s-a părut că vede ceva. Erau ochii lui Picuț care lică-
După ce s-a uitat cu băgare de seamă în dreapta și reau. Dar Picuț și-a dat repede seama și a închis ochii
în stânga, mișcându-și cele două punctișoare care la timp. Așa că Nin s-a întors spre câr-
erau ochii lui, a zis cu o voce mititică și înțeleaptă: pă:
— Eu sunt Nin, dar de ce sunt singur? N-am niciun — Da, aveți dreptate, nu e ni-
chef să fiu singur într-o clasă așa de mare! meni. Și asta înseamnă că dum-
A pus un picior înainte, apoi altul, ca și cum ar fi în- neavoastră sunteți mătușa mea?
cercat tabla ca pe o gheață. A văzut că se poate merge — Sigur, sigur, chiar te rog să-mi
foarte bine. Atunci, cu pașii lui mici, a pornit în josul spui tanti.
tablei. Fiecare pas al lui se auzea ca o piculitură, așa
cum face un ac îndrăzneț care înțeapă o hârtie. Proba- 1 cleoampă (adj.) - care produce
bil că Nin avea placheuri noi! un zgomot specific prin cădere,
Dar Nin era cam neatent. Nu s-a uitat bine pe unde lovire etc. (de la „a clempăni”)
calcă și era cât pe ce să se împiedice de cârpa de șters
tabla. Și, cum era amabil din fire, și-a cerut scuze ime-
diat:
— Vai doamnă, vă rog să mă iertați!
Cârpa i-a răspuns cu un pleoscăit umed:
— Ce să te iert? Eu nu te iert, eu te șterg! Tocmai dor-
meam. M-ai trezit din somn! Las' că-ți arăt eu!
Și cleop! cârpa a sărit brusc pe locul unde stătea
Nin. Dacă Nin n-ar fi fost iute, să se strecoare la timp
într-o parte, cârpa l-ar fi șters; chiar dacă nu de tot,
măcar ceva, ceva din el.
A vrut cârpa să mai cleopăie o dată, dar s-a răzgândit:
— Ai noroc că sunt somnoroasă! Atâta a mai zis cu

8