Page 15 - romana_VI

Lectură U1

Text de bază
Bunica

de Barbu Delavrancea
O văz , ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. — Firește că e rău. Casa omului fără copii e casă
1
Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, pustie.
cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de — Bunico, dar eu n-am copii și nu-mi pare rău.
pieptene, de la nas în jos. Ea lăsa fusul, râdea, îmi desfăcea părul cârlionțat în
Cum deschidea poarta, îi săream înainte. două și mă săruta în creștetul capului.
Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: Câte-o frunză se desprindea din ramuri și cădea
— Ghici… legănându-se. Eu mă luam cu ochii după ea și
— Alune! ziceam:
— Nu. — Spune, bunico, spune.
— Stafide! — Și așa, îi părea grozav
— Nu. de rău că nu avea copii.
— Năut! Și… nu mai putea de părere
— Nu. de rău că nu are copii… Într-o
— Turtă-dulce! zi veni la el un moș bă-
— Nu. trân, bătrân, că-și târa
Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. barba pe jos de bătrân
Și totdeauna sânul ei era plin. și de cocoșat ce era. Și
Îi sărutam mâna. era mic, mic de tot…
Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. — Cât era de mic?
Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. — Poate să fi
Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și înce- fost, așa, cam
2
pea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu ca tine.
mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei.
Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, prin-
tre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură
o ploaie albastră.
— Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica.
Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului.
— Să spui…
Și niciodată nu isprăvea basmul.
Glasul ei dulce mă legăna; genele mi se prindeau și
adormeam; uneori tresăream ș-o întrebam câte ceva;
ea începea să spună, și eu visam înainte.
— A fost odată un împărat mare, mare…
— Cât de mare?
— Mare de tot. Și-și iubea împărăteasa ca ochii din
cap. Dar copii nu avea. Și îi părea rău, îi părea rău că
nu avea copii…
— Bunico, e rău să nu ai copii?

1 văz (v. ind. prez., pers. I sg.) – văd
2 caier (s.n.) – mănunchi de lână, de in, de cânepă sau
de borangic, care se pune pe furcă (suport de lemn)
pentru a fi tors manual
13