Page 43 - biologie_VI

II FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE 41

În funcție de tipul de parazit care le produce, bolile se clasifică în: bac-
terioze – produse de bacterii (pneumonia, meningita), micoze – produ-
se de ciuperci parazite (mana viței-de-vie, tăciunele porumbului). Unele
dintre aceste boli se pot transmite omului de către animale, caz în care
se numesc zoonoze (tuberculoza, salmoneloza).
Plantele parazite nu au clorofilă și își procură hrana din corpul altor
plante: cuscuta, Rafflesia – 1. – are cea mai mare floare din lume. 1.
Animalele parazite pot fi viermi (limbric, tenie), insecte (purice, țân-
țar), arahnide (căpușă, sarcoptul râiei) sau chiar vertebrate (chișcarul –
2.). Acestea prezintă modificări adaptative la viața parazitară ca: alungirea
corpului, prezența organelor de fixare, reducerea unor sisteme (digestiv,
respirator, circulator, locomotor), dar dezvoltarea altora (reproducător).
Nutriție mixotrofă – plante carnivore
2.
Plantele carnivore prezintă un mod de nutriție mixotrof. Fiind verzi,
își produc substanțele hrănitoare prin fotosinteză (nutriție autotrofă),
dar trăind în soluri sărace în anumite săruri minerale, acestea sunt pre-
luate din insectele capturate de „frunzele-capcană” (nutriție heterotrofă).
Glandele din capcanele acestor plante secretă enzime, care descompun
insectele capturate, iar sărurile minerale sunt preluate de plantă. La noi
în țară cresc roua-cerului (3.) și otrățelul-de-baltă. În zonele calde se în-
tâlnesc speciile carnivore: capcana-lui-Venus (4.) și planta-ulcior (5.). 3.

Reține!
Organismele heterotrofe saprofite (bacterii și ciuperci) se hră-
nesc cu substanțe organice din organisme moarte, în descompunere.
Organismele heterotrofe parazite își iau substanțele organice din
organisme vii, pe care le îmbolnăvesc. Plantele carnivore au nutriție 4.
mixotrofă, hrănindu-se autotrof, dar și heterotrof.

Exerciții și aplicații practice

Descrie câteva caracteristici ale organismului din poezie.
„……De obicei, trăiește la umbră. Scos la soare,
Devine melancolic și, câteodată, moare. 5.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de supărare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalță pe-un strat de aer moale, Ghicește-mă!
Plutește-n atmosferă… și dând mereu târcoale Uneori mic, alteori mare/Permanent
În jurul nostru, iarăși găsește un cotlon în căutare/Gazdă vie să găsesc/Foamea
Și căpătând viață – devine iar baston! să mi-o potolesc.
…. Dar cum se înmulțește atunci? Prin ce minune? Sol sărac în minerale/Cum mă mai
.................................................................... hrănesc eu oare?/Îmi fac din frunză o
Se rupe-ntâi în două… apoi se face-n patru…” capcană/Insecta să-mi devină hrană!
(G. Topârceanu, Bacilul lui Koch)