Page 45 - romana_VI

42

Recapitulare U1

— Mo? Trebuie să plecăm din cauza... nopții trecu- îndepărtate. „Îți face bine să ai cărțile tale cu tine în
te? locuri străine“, spunea Mo întotdeauna. El însuși își
O clipă crezu că avea să-i povestească tot – indife- lua cel puțin o duzină.
rent ce-ar fi fost de povestit. Dar el clătină din cap. Mo lăcuise lada în roșu, un roșu ca macul, floarea
— Prostii, nu! zise și vârî chiflele pe care le unsese preferată a lui Meggi, ale cărei petale se puteau presa
cu unt într-o pungă de plastic. Mama ta avea o mă- atât de bine între câteva pagini de carte și ale căror
tușă. Mătușa Elinor. Am fost odată la ea, când tu erai pistiluri imprimau pe carte un model stelar. Pe ca-
foarte mică. Locuiește lângă unul din lacurile din pac, Mo scrisese cu litere splendide, răsucite Lada
nordul Italiei, uit mereu care este, dar e foarte frumos cu comori a lui Meggie, iar înăuntru era căptușită cu
acolo, iar de-aici sunt cel mult șase-șapte ore de mers tafta de un negru strălucitor. Din pânză nu se vedea
cu mașina. în orice caz nimic, căci Meggie avea multe cărți prefe-
Nu se uita la ea în timp ce-i vorbea. [...] rate. Și mereu se adăuga o carte dintr-o nouă călăto-
— E tot atât de ciudată ca și ceilalți? rie, dintr-un alt loc. „Dacă iei cu tine o carte la drum,
Mo mai fusese în vizită cu ea la unele rubedenii. zisese Mo, când i-o pusese pe prima în ladă, atunci se
Atât familia lui, cât și aceea a mamei lui Meggie erau, petrece ceva ciudat: cartea o să înceapă să-ți strângă
cum i se părea acesteia, răspândite peste jumătate amintirile. Mai târziu nu trebuie decât s-o deschizi,
din Europa. și ai să fii acolo unde ai citit-o prima dată. Chiar de
Mo zâmbi. la primele cuvinte, se vor reîntoarce toate: imagini-
— Puțin ciudată este, dar ai să te descurci. Are cărți le, mirosurile, înghețata pe care ai mâncat-o citind.
cu adevărat minunate. Crede-mă, cărțile sunt ca hârtia de muște. De nimic
— Cât lipsim? nu se prind amintirile atât de bine ca de paginile
— Ar putea să dureze ceva mai mult. tipărite.“ [...]
Meggie bău o înghițitură de cacao. [...] Un ceas mai târziu duseră totul în curte. [...]
— Împachetează proviziile și ia-ți suficient de citit! — Dumnezeule, ce-ai împachetat aici? Cărămizi?
strigă Mo de pe coridor. întrebă Mo, cărând din casă lada cu cărți a lui Meggie.
Ca și cum n-ar fi făcut asta. Cu ani în urmă îi făcu- — Nu spui tu mereu: cărțile trebuie să fie grele, căci
se o ladă pentru cărțile ei preferate, pentru toate că- în ele se află întreaga lume? răspunse Meggie – și-l
lătoriile ei, scurte și lungi, îndepărtate și nu atât de făcu să râdă pentru prima oară în dimineața aceea.

Literatură. Redactare. Comunicare
1. Identifică locul și timpul în care se petrece acțiunea, selectând câte o secven-
ță ilustrativă în sprijinul răspunsului tău.
2. Numește personajele din text.

3. Menționează ce relație este între personaje.
4. Formulează un enunț în care să arăți din ce cauză se trezește Meggie.
5. Scrie un text de 30-50 de cuvinte în care să precizezi ce îi cere Mo lui Meggie în acea dimineață.

6. Formulează, în cuvinte proprii, întrebarea la care tatăl evită să dea un răspuns clar.
7. Când ajunge în bucătărie, fetița îl găsește pe Mo pregătind mâncare. În ce scop face tatăl acest lucru?
8. Scrie un text de 30-50 de cuvinte în care să prezinți motivul pentru care tatăl o sfătuiește pe Meggie să citească.

9. Ce gest face Mo pentru a o convinge pe Meggie că se va simți bine la mătușa ei, în ciuda faptului că aceasta
din urmă este puțin ciudată?

43
43