Page 195 - romana_VI

Lectură U6

printre solomonari, iar că cel care avea să îi inițieze-
4
în solomonărit va fi un bătrân bun cu multe virtuți .
Cum altfel, de vreme ce ei, solomonarii, sunt – iată –
primii pustnici și adevărații urmași ai Sfântului Ilie.
5
Drepți, asceți și ca Sfântul Ilie, înțelepți ca împăratul
6
Solomon.
Așa că nu a fost deloc surprins când înaintea lor
s-a înfățișat un solomonar, bătrân de două veacuri.
Părul vâlvoi îi era roșu, ca al lor, mai cărunt în jurul
7
frunții sale brăzdate de cute adânci, dar împrăștiat de
nu se înțelegea unde se sfârșesc sprâncenele și încep
mustățile, unde se sfârșesc perciunii și începe barba.
Ochii mari și întunecați, dar limpezi, se ascundeau în
spatele unui nas noduros. Pe Ilie l-a mirat faptul că
solomonarul nu era atât de înalt pe cât și-l imagina-
se, chiar dacă toată construcția lui părea urieșească .
8
Pieptul puternic, brațe vânjoase, picioare ca doi ste-
jari adânciți în scoarța pământului. Faptul că reușea
să îl privească în ochi l-a făcut să se simtă mai puțin
descumpănit, că deși avea o înfățișare de temut, Ilie
nu putea să nu îi observe lumina caldă a zâmbetului.
Când au ajuns în marginea stâncoasă din mijlocul
celor cinci brazi, băieții au fost aliniați unul după al- iar lamele topoarelor reflectau iepurași de lumină pe
tul, apoi li s-au înmânat Cartea Solomonăriei, frâul* de tavanul din ce în ce mai înalt al peșterii.
mesteacăn și toporul. După ce a mai privit o dată dea- Ilie simțea sub tălpile goale treptele din ce în ce mai
supra creștetelor lor, numărându-i mormăit în barbă, catifelate, probabil de la mușchiul verde, se gândi el,
Maestrul Solomonar le-a făcut semn să îl urmeze. dar s-a încăpățânat să nu își coboare privirea spre
Calea era întortocheată și cobora aproape vertical trepte, nici măcar din curiozitate. Privirea coborâtă
sub munte, însă cu cât mai mult înaintau, cu atât se nu e a învingătorului, privirea coborâtă nu e a ce-
lărgea mai tare. Pereții din lut aveau din ce în ce mai lui care va fi unul din cei mai mari solomonari din
multă piatră, apoi pereții din piatră aveau din ce în Colonia Românească, privirea coborâtă nu este a celui
ce mai mult mușchi, apoi mușchiul se așeza în stra- care va deveni, în nu foarte îndepărtate vremi, prie-
turi peste bucăți de rocă dură. Mai întâi nu era deloc tenul înțelept al Sfintei Duminici. Așa că Ilie sub ni-
lumină, apoi, pas după pas, cotitură după cotitură, în cio formă nu coborî privirea. Că doară solomonarul
firide* înguste și lungi, străluceau închise în chihlim- lucrează cu cerul și în cer trebuie să nădăjduiască, iar
bar* fulgerele pe care, se gândea micul Ilie, vor ajunge puterea lui se adeverește prin nori năprasnici și fulge-
ei toți să le stăpânească. Din spatele stratului de chi- re uriașe, mâinile lui coboară gheața din cer, nu din
hlimbar fulgerele căpătau culoarea mierii de albine, adâncul cel mai de jos al pământului.
așa cum erau și buclele băiețeilor încolonați în spate- Solomonanța era uriașă. Însă nu se vedeau bănci
le Maestrului Solomonar. Fețele lor străluceau auriu, sau scăunele pentru învățăcei, nici tablă sau masă
pentru învățător. Era doar o vatră uriașă, acoperită cu
4 virtute (s.f.) – calitate, însușire morală pozitivă
5 pustnic (s.m.) – călugăr izolat de lume, care duce o viață mușchi și paie. Ilie s-a pomenit direct în mijlocul peș-
aspră terii, iar acolo, după ce a văzut că bătrânul solomonar
6 ascet (s.m.) – persoană care duce o viață austeră și retra- s-a așezat, și-a strâns la rândul lui picioarele sub el și
să, pustnic, sihastru s-a odihnit în mușchiul răcoros. În jur, pe pereții reci
7 vâlvoi - ridicat în sus, în neorânduială ai peșterii, deasupra firidelor cu fulgere, erau atârnate
8 urieșesc (adj.) – uriaș, mare mai multe topoare ale solomonarilor din alte vremi.
193