Page 190 - romana_VI
P. 190

U5        Recapitulare





           Citește cu atenție fragmentul de mai jos, din Broaștele de George Topîrceanu, apoi răspunde la toate
        sarcinile de lucru de mai jos:

          Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.          Şi note-adânci de flaut ieșeau de jos, din stuh.
          Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin.         Părea că lapidează  tăcerea nopții calme
                                                                               2
          Era o lună plină în fiecare baltă,                  O grindină de note zvârlite în văzduh.
          Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.
                                                              Şi cum deasupra apei s-amestecau întruna
          Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
          Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,         Umplând singurătatea de freamăt viu, părea
                                                                                          3
          Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă        Că toate laolaltă apostrofează  luna,
          Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.          Că fiecare broască se ceartă cu o stea.
                                                              Erau ocări în larma lunaticei orchestre
          Ostroave  mari de umbră închipuiau corăbii,
                  1
          Iar papura, mișcată în treacăt de zefiri,           Şi rugă arzătoare în tainicul ei zvon.
          Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii,           Spuneau Nemărginirii durerile terestre
          Prin pânza de lumină a undelor subțiri.             Cu imnul lor zadarnic, solemn și monoton.

          Şi broaștele semețe cântau cu glasuri multe
          Pe când, din înălțime, privindu-și fața-n lac,
          Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
          Cum bat ca toaca toate și-o clipă toate tac.
          Se ridicau departe prelungi bătăi din palme

        1   ostrov (s.n.) – insulă plutitoare
        2   a lapida (vb.) – a ucide cu pietre
        3   a apostrofa (vb.) – a mustra cu ton sever

          Literatură. Redactare. Comunicare

        1. Scrie rima și măsura primelor două versuri.

        2. Găsește sinonime contextuale pentru următoarele cuvinte din textul-suport: unde, freamăt, larmă, solemn.
        3. Transcrie din text zece cuvinte ce compun câmpul semantic al naturii.

        4. Notează câte un element prin care sunt conturate planurile terestru, acvatic și cosmic.

        5. Stabilește valoarea de adevăr a afirmațiilor de mai jos. Transcrie în caiet enunțurile și scrie A în dreptul celor
          pe care le consideri adevărate și F în dreptul celor pe care le consideri false:
          a) Pe lacul contemplat plutesc niște vapoare.  ________
          b) Papura se mișcă sub adierea vântului.  ________
          c) Privitorul le aplaudă pe broaște.  _________
          d) În depărtare, peste lac cade grindina.  _________

        6. Explică, în două-trei enunțuri, de ce alege privitorul să urmărească întreaga natură din umbră.
        7. Selectează din text alte două structuri prin care se sugerează că este surprinsă o scenă statică, în care toată
          natura pare adormită.

        8. Formulează un enunț în care să prezinți semnificația secvenței: „Era o lună plină în fiecare baltă,/ Şi-n fie-
          care undă o piatră de rubin“.

        188
        188
   185   186   187   188   189   190   191   192   193   194   195