Page 104 - istorie_VI

Capitolul IV SECOLUL NAȚIONALITĂȚILOR

STUDIU DE CAZ: Românii și modernitatea

După Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor a reprezentat ideea centrală
a perioadei ce a urmat, fiind posibilă într-un context intern și extern favorabil,
datorat redeschiderii „problemei orientale” prin declanșarea Războiului Crimeii.
După război, în cadrul Congresului de Pace de la Paris (1856) s-a luat în discuție
și unirea românilor, devenită „o problemă europeană”. Prin Tratatul de Pace de
la Paris, alături de suzeranitatea otomană, se introducea garanția colectivă eu-
ropeană a celor șapte Mari Puteri participante, care le va permite românilor să
acționeze. Dorința de unire într-un stat cu numele de „România”, sub conducerea
unui prinț străin european ereditar a fost exprimată în Adunările ad-hoc de la Iași
și București și „unioniștii” vor acționa în această direcție.
Marile Puteri garante au elaborat Convenția de la Paris, cu rol de Constituție,
care le oferea românilor numai o unire legislativă și juridică, prevăzând alegerea a
doi domni. Românii au pus Europa în fața „faptului împlinit”, alegând același dom-
nitor la Iași și București, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza (5 și 24 ianuarie 1859).
Al. Ioan Cuza, domnitor al În primii ani ai domniei sale, Cuza a realizat unificarea deplină și a reușit să
Principatelor Unite (1859–1866). obțină recunoașterea acesteia pe plan extern. În a doua parte a domniei a început
Portret de Mișu Popp. să fie pus în aplicare proiectul pașoptist de modernizare: eliberarea și împroprietă-
rirea țăranilor, modernizarea justiției, administrației, educației, armatei, dezvoltarea
Participant la Revoluția de la economiei prin înființarea Casei de Economii și Consemnațiuni, introducerea unui
1848, s-a remarcat cu ocazia Adu- sistem de măsuri și greutăți unic.
nărilor ad-hoc din 1857 și a ajuns Nevoit să guverneze autoritar pentru punerea în practică a reformelor, la 11
comandantul armatei moldovene. februarie 1866, domnitorul a fost silit să abdice, în urma complotului „monstruoasei
Ca domnitor al Principatelor Uni- coaliții”. Cuza a deschis procesul de modernizare și de afirmare a statului român
te, în domnia sa de șapte ani, a pe plan extern, care va fi continuat de Carol I.
desfășurat o intensă activitate re-
formatoare. Înlăturat de la domnie Mihail Kogălniceanu (1817–1891), prim-ministru în domnia lui
în 1866, a murit la Heidelberg, în Cuza și ministru de interne. La 5 ianuarie 1859, Kogălniceanu
Germania, în 1873. a ținut următorul discurs: „Alegându-te pe tine Domn în țara
noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată țara doreș-
te: la legi noi, oameni noi. Fii dar omul epocii; fă ca legea
DICȚIONAR să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria
ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru
care mai toți Domnii trecuți au fost nepăsători sau răi…”
A abdica – actul renunțării la tron. (I. Lupaș, Istoria unirii românilor, 1937).
Ad-hoc – întrunit cu un scop anu-
me.
Constituție – legea fundamentală
a unui stat.
„Monstruoasa coaliție” – grupare
a conservatorilor și liberalilor
radicali, nemulțumită de ritmul
reformelor și de domnia auto-
ritară a lui Al.I. Cuza. Universitatea din Iași Universitatea din București

1863- 1912–
1848 1856 1857 1858 1859 1866 1877–1878 1881 1883
1866 1913
Epoca Rezoluțiile Unirea Prințul Aderarea
marilor Congresul Adunărilor Convenția Moldovei Reforme străin, Independența Proclamarea României Războaiele
revoluții de la Paris ad-hoc de la Paris cu Constituția Regatului la Tripla Balcanice
burgheze Muntenia Alianță
102