Page 100 - istorie_VI
P. 100
Capitolul IV SECOLUL NAȚIONALITĂȚILOR
Revoluție și emancipare națională. Politica Sfintei Alianțe nu a
reușit să stopeze declanșarea revoluțiilor liberale și naționale. În frunte cu
elitele lor intelectuale și animate de ideea națională, popoarele au declanșat
un proces revoluționar, care a culminat cu anul 1848, demonstrând fali-
mentul politicii Sfintei Alianțe. Acțiunile au avut drept rezultat eliberarea
sau constituirea statelor naționale în Europa. Astfel, grecii și-au câștigat
independența față de Imperiul Otoman, Belgia s-a desprins de Olanda, iar
din Spania acțiunile revoluționare au trecut în America Latină. Aici, fostele
colonii ale Spaniei și Portugaliei și-au proclamat independența formând noi
state: Argentina, Bolivia, Brazilia. În Țara Românească, Revoluția de la 1821
condusă de Tudor Vladimirescu a pus capăt regimului fanariot, după mai mult
de un secol. Grecia devenea, de asemenea, independentă.
Revoluțiile de la 1848–1849 s-au declanșat pe fondul unei puternice crize
economice, care a acutizat conflictele sociale și naționale. Începută în statele
italiene, s-a extins în Franța, statele germane, Imperiul Habsburgic și Țările
Române. „Primăvara poporelor” a demonstrat fragilitatea idealurilor liberale
și naționale în fața unității imperiilor absolutiste. Cu toate acestea, pentru
multe popoare, proiectul politic pașoptist s-a pus în aplicare în a doua ju-
mătate a secolului al XIX-lea.
Portretul lui Tudor Vladimirescu
realizat de Theodor Aman, după
descrierile pandurilor (Arhivele
Naționale Dolj).
Arderea trăsurilor regale, Paris, Baricada revoluționarilor de la
1848. Universitate, Viena, mai 1848.
Arderea navei-amiral
turcești de către Kanaris,
pictură de Nikiforos Lytras,1873.
Kanaris a fost de cinci ori prim- Lupta pompierilor din București cu Recucerirea Cetății Buda de către
ministru al Greciei, armata turcă, în Dealul Spirii, 13 armata revoluționară maghiară,
între 1844–1877. septembrie 1848. 1848.
98
