Page 79 - romana_VI

Limba română U2

Posibilități combinatorii ale verbului.

Complementul. Prepoziția

EXPLOREAZĂ

1. Citește textul următor, apoi răspunde cerințelor de mai jos:
Într-o zi, Dănuț înălță un zmeu pe care l-a primit de la tatăl lui pentru re-
zultatele obținute la școală. Băiatul este vesel văzând că zmeul plutește cu
ușurință în văzduh.
a. Formulează întrebări la care să răspundă cuvintele subliniate.
b. Numește partea de vorbire de care depind aceste cuvinte.

2. Completează pe caiet schemele de mai jos, astfel: a. adaugă, în locul întrebărilor, răspunsuri potrivite;
b. adaugă, după cuvintele date, substantive potrivite:

Ce? Unde? cu ........... în ..........

Pentru ce? Citim Când? pentru ...... Desenăm cu .............

Cui? Cum? la ............. până ...........

REȚINE

Complementul este partea secundară de propoziție care se subordonează, de obicei, verbului.
Întrebările complementului sunt: pe cine?, ce? de la cine?, de la ce?, pentru cine?, pentru ce?, unde?, de unde?,
pe unde?, când?, de când?, până când?, cum?, în ce fel? etc.
Se poate exprima prin:
Substantiv: Mănâncă un măr. Pronume: Am văzut-o pe ea.

EXPLOREAZĂ

3. Precizează ce părți de vorbire sunt cuvintele scrise italic. Grupează-le în două coloane, în funcție de modul
de alcătuire.
Băiatul alege o carte cu ilustrații din bibliotecă și o roagă pe bunica să i-o citească. Aceasta visează la copilă-
ria ei, când îi cerea tatălui să îi citească până la venirea mamei.

REȚINE

Prepoziția este partea de vorbire care leagă un atribut sau un complement de cuvintele de care depind. După
alcătuire, prepozițiile pot fi:
simple compuse
a, către, cu, de, din, la, pe, spre etc. de-a, deasupra, despre, înspre etc.

77