Page 162 - romana_VI
P. 162

U4        Recapitulare





                                                                               RECAPITULARE


          • Citește decupajul din Toporul și pădurea de Grigore Alexandrescu și formulează răspunsuri la sarcinile de lucru:

          Întâmplarea ce știu și voi s-o povestesc            În fundul unei sobe țăranu-o să ne-ngroape!
          Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc           — E vreunul d-ai noștri cu ei să le ajute?
                Şi care îmi zicea                             Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
                Că și el o știa                               Şi care era singur ceva mai la o parte.
                De la strămoșii lui,                          — Nu. — Așa fiți în pace: astă dată avem parte;
          Care strămoși ai lui, zicea, și ei c-o știu         Toporul și țăranul alt n-o să izbutească,
          De la un alt strămoș, ce nu mai este viu                 Decât să ostenească.
          Şi p-ai cărui strămoși, zău, nu poci să vi-i spui.       Stejaru-avu dreptate:
                                                              După multă silință, cercări îndelungate,
          Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
          Un țăran se dusese să-și ia lemne de casă.          Dând în dreapta și-n stânga, cu puțină sporire,
          Trebuie să știți însă, și poci să dau dovadă,       Țăranul se întoarse fără de izbutire.
          Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.            Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,
          Astfel se încep toate: vremea desăvârșaște          Puteți judeca singuri ce tristă întâmplare.
          Orice inventă omul și orice duhul naște.            Istoria aceasta, d-o fi adevărată,
          Așa țăranul nostru, numai cu fieru-n mână,               Îmi pare că arată
          Începu să sluțească pădurea cea bătrână.                 Că în fieșce țară
          Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:     Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
          — Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,    Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
          Începură să zică, toporul e aproape!                Un pământean d-ai noștri, o rudă sau un frate.

               Literatură. Redactare. Comunicare
        1. Menționează patru dovezi în sprijinul ideii că textul propus este o narațiune.
        2. Identifică instanțele comunicării narative prezente în textul dat.
        3. Scrie, în două-trei enunțuri, semnificația fragmentului introductiv. De ce crezi că naratorul numește un lung
          șir de strămoși care au transmis povestea spusă acum?
             4. Naratorul afirmă că îl cinstește pe bătrânul de la care știe întâmplarea prezentată. Ce efect produce
             această afirmație asupra întregii povestiri?
        5. Transformă în vorbire indirectă dialogul dintre copaci.
        6. Notează litera corespunzătoare răspunsului corect.
        Țăranul pleacă din pădure:
               a) ca să pună coadă la topor;                              c) neputând să taie copacii;
               b) deoarece obosise;                                       d) nu voia să sluțească pădurea.
             7. Notează litera corespunzătoare răspunsului corect.
             La început toporul nu avea coadă pentru că:
             a) copacii nu voiau să îl ajute pe țăran;          c) străinii nu aduseseră încă o coadă de topor;
             b) invențiile se desăvârșesc în timp;              d) țăranul îl putea folosi și așa.
        8. Alege varianta pe care o consideri adevărată în legătură cu afirmația de mai jos și motivează-ți opțiunea,
          redactând un text de două, trei rânduri.
          Spațiul în care este plasată întâmplarea nu contează pentru că:
              a) povestitorul nu și-l amintește;                      b) întâmplarea se poate repeta oricând;
                                     c) învățătura are caracter universal.

        160
        160
   157   158   159   160   161   162   163   164   165   166   167