Page 80 - istorie_VI

Capitolul III SPRE O NOUĂ SOCIETATE

REVOLUȚIA FRANCEZĂ. DE

LA SUPUS LA CETĂȚEAN (I)

Delacroix, Libertatea în fruntea Criza Vechiului Regim. În secolele al XVII-lea – al XVIII-lea, Franța re-
poporului. prezenta modelul clasic al monarhiei absolutiste. Adunarea Stărilor Generale
nu mai fusese convocată din 1614. Societatea era împărțită în Stări: Starea
I – clerul; Starea II – nobilimea, ambele beneficiind de privilegii; Starea III
– burghezia. Spre deosebire de burghezia engleză, cea franceză era atrasă
de mirajul Curții de la Versailles. Noii îmbogățiți cumpărau titluri nobilia-
re, iar vechea nobilime trăia aici din pensiile acordate de rege. Vămile in-
terne, menținerea breslelor împiedicau dezvoltarea economică. Țărănimea
reprezenta peste 85% din populație și era împovărată de mulțimea taxelor
și impozitelor, iar crizele economice nu au putut fi rezolvate prin măsurile
miniștrilor de finanțe ai lui Ludovic al XVI-lea. Răspândirea ideologiei ilumi-
niste și voluntariatul pentru independența americanilor au pregătit spiritele
pentru revoluție.
Declanșarea Revoluției. Pentru a depăși criza, Ludovic al XVI-lea a cerut
reprezentanților Stărilor să redacteze Caiete de doleanțe, cu propuneri, și a con-
vocat Adunarea Stărilor Generale, la 5 mai 1789. Considerând că reprezintă 96% din
populație, reprezentații Stării a III-a s-au retras pentru a elabora o Constituție. Re-
Ludovic al XVI-lea (1774–1792) gele a arestat liderii
a fost ultimul reprezentant al și parizienii au luat
absolutismului și o victimă a cu asalt fortăreața
Revoluției Franceze. Bastilia (14 iulie
1789), pe care au
dărâmat-o din te-
Maria melii. Revoluția s-a
Antoaneta, extins la nivelul în-
regina tregii Franțe. La 4
Franței, a fost august 1789, Consti-
ghilotinată tuanta a desființat
în timpul toate privilegiile și
Revoluției. rangurile nobiliare
– toți francezii au
devenit cetățeni.
„Declarația Dreptu- Arestarea familiei regale la Varenne.
DICȚIONAR
rilor Omului și ale
Ce tă țeanului” proclama ca drepturi inalienabile ale omului: libertatea, egalitatea,
Inalienabil – de neînstrăinat. proprietatea și rezistența la opresiune, iar prin Constituția civilă a clerului deveneau
Insurecție – revoltă militară cu sco- funcționari publici și preoții.
pul înlăturării regimului existent. Către noul regim politic. În absența partidelor politice, două grupări erau
A promulga – a-i da legii dreptul foarte influente: Clubul Iacobinilor, dominat de Robespierre („Incoruptibilul”) și
de a intra în vigoare. Clubul Cordelierilor, din care făceau parte Danton și Marrat. Noua Constituție
Revoluție – aici, schimbare funda- transforma Franța în monarhie constituțională, conform principiului separației
mentală a regimului politic și a puterilor în stat. Speriat de evenimente, regele a preferat să fugă și să ceară
societății, în general, în urma ajutor extern, dar a fost prins la Varennes. Insurecția din 10 august 1792 a înlăturat
unei mișcări violente. monarhia și a proclamat Republica (21 sept. 1792). Conducerea a fost preluată
A sancționa o lege – a aproba le- de Convenția Națională. După apelul „Patria în primejdie!”, se obținea și prima
gea. victorie împotriva coaliției externe la Valmy (20 sept. 1792).
78