Page 40 - istorie_VI

Capitolul II GENEZA SPIRITULUI MODERN

Teatrul Globe – STUDIU DE CAZ: William Shakespeare
trecut și prezent
La aproximativ 160 km nord de
Londra se năștea în 1564 William, fiul
lui John Shakespeare, comerciant în
orașul Stratford-upon-Avon. Data
nașterii nu e sigură, însă botezul a
fost înregistrat în registrul Bisericii în
ziua de 26 aprilie 1564. Următoarea
menționare a sa în izvoarele istorice
apare în 1582, într-o cerere pentru
obținerea permisului de căsătorie.
Ceremonia a avut loc a doua zi.
William avea 18 ani când s-a căsă-
torit cu Anne Hathaway, fiica de 26
de ani a unui fermier înstărit. Cei
doi au avut trei copii, Susanna și doi
gemeni, Hamnet și Judith. A urmat
plecarea lui la Londra, iar în anul
1592 era deja cunoscut și invidiat
în comunitatea teatrului londonez.
Deși informațiile despre viața
și munca sa sunt relativ puține, se
știe că a fost actor, poet, coproprietar al companiei de teatru „Oamenii Lordului
Chamberlain” și al teatrului Globe. În jurul anului 1610, s-a retras în orașul natal,
unde a murit în 1616.
Activitatea literară a lui Shakespeare cuprinde câteva poeme, 154 de sonete și
37 de piese de teatru, scrise în aproximativ 20 de ani. Printre acestea se numără
piesele cu subiect istoric (Henric al VI-lea, Richard al III-lea, Henric al IV-lea), co-
medii (Neguțătorul din Veneția, Îmblânzirea scorpiei) și tragedii (Hamlet, Othello,
Macbeth).
Se consideră că inventivitatea limbajului este cea mai importantă trăsătură
a scriitorului William Shakespeare, întrucât a introdus peste 3 000 de cuvinte în
vocabularul limbii engleze.

APLICAȚII

Sursa A
„Uneori, epidemiile de ciumă conduc la închiderea teatrelor, iar trupele de
actori devin ambulante, dând reprezentații din sat în sat. În 1592, există deja
patru teatre în aer liber […] în care pot intra între două și trei mii de spectatori
– și șapte săli unde se joacă piese de teatru și unde încap doar câteva sute de
oameni. Clădirile teatrelor londoneze sunt zugrăvite în culori vii, iar cea mai
răspândită formă de construcție este cea octogonală sau circulară. Scena nu
face parte integrantă din clădirea teatrului […]. O trăsătură definitorie a teatrului
elisabetan este scena interioară […] O astfel de cămăruță este adesea folosită
drept mormânt (ca cel al Julietei shakespeariene), […], cort al unui general sau
pentru decapitări sau alte evenimente sângeroase în tragedii.”
(D. Percec, coord., De la Anglia la Marea Britanie.
O călătorie prin cinci secole și 555 de capitole).
38