Page 135 - romana_VI
P. 135

Lectură      U4




        6. Amintește-ți că personificarea este o figură de stil care presupune atribuirea de însușiri și acțiuni omenești
          unor lucruri, animale, fenomene ale naturii. Identifică animalele cărora li se atribuie însușirile omenești
          din expresiile de mai jos, recompunând oglinzile:




              viclean              blând              încăpățânat             furios              grațios
                ca                   ca                   ca                    ca                   ca






             o lebădă              un taur             un șarpe             un măgar              un miel







            Text de bază
                                                Vulturul și albina
                                                                                               de Alecu Donici

          O, cât sunt de fericiți               Şi mă desfătez  zburând
                                                              7
          Cei de soarta lor slăviți !           Către ceruri, către soare:
                               1
          Căci ei și spre fapta mare            De a mea putere mare,
          Au a slavei îndemnare .               Păsările lumii toate
                               2
          Dar și cei ce ostenesc 3              Fug, s-ascund înspăimântate“.
          Întru binele obștesc ,                — Fii tu în veci preaslăvit,
                            4
          Neprivind la răsplătire,              Albina lui au rostit.
          Sunt prea vrednici de cinstire.       Joe  să te norocească
                                                   8
                                                Şi anii să-ți înmulțească.
          Vulturul pe o albină                  Iar eu fiind rânduită,
          Au zărit-o în grădină,                Obștiei  să ostenesc,
                                                       9
          La revărsatul de zori,                Mă cunosc prea fericită
          Bâzâind pe lângă flori.               Când fagurii îi privesc,
          Şi i-au zis: „O, ticăloasă ,          Lucrați de mii de albine;
                               5
          Albină nesățioasă                     Şi știu că și de la mine
          Tu petreci a ta viață                 Un pic de miere măcar
          Tot pe flori și pe verdeață,          S-au adus întru bun dar.
          Migăind  necontenit
                  6
          Nu știu pentru ce sfârșit.          1 2   slăvit (adj.) – adorat, lăudat
          Dar nici însăți tu nu știi          3   îndemnare (s.f.) – încurajare
          Care-i munca ta cea bună,           4   a (se) osteni ( vb.) – a se strădui
                                                obștesc (adj.) – care aparține poporului, comun
          Când ca tine mii de mii             5  ticălos (adj.) – (învechit) sărman, nenorocit
          Miere la un stup adună.             6  a migăi/a migăli (vb.) – a lucra minuțios, cu multă atenție
          Iar apoi, ce fericire               7  a se desfăta (vb. ) – a simți plăcere, a se  delecta
          Moștenesc eu de la fire!            8  Joe – Jupiter/Zeus
          Cum aripile-mi întind               9  obștie/obște (s.f.) – comunitate

                                                                                                           133
   130   131   132   133   134   135   136   137   138   139   140